Eu circul, tu circuli, el circulă... Un verb conjugat de mai multe ori pe zi de elevul şi eleva, când merg la şcoală şi se întorc, de noi, părinţii şi bunicii lor în desele noastre deplasări de serviciu, după cumpărături ori în alte locuri. Zilnic, o parte din viaţă o trăim în calitate de participanţii la trafic, mergând pe jos, cu bicicleta, călătorind cu tramvaiul, troleibuzul, autobuzul sau conducând un autovehicul.

În acest du-te-vino, neîntrerupt, efervescent, în acest furnicar de oameni şi autovehicule, trebuie să ne integrăm unor reglemetări, să învăţăm din fragedă pruncie, cum şi pe unde să ne deplasăm ca să ajungem nevătămaţi la destinaţie. Pentru că, vedeţi dumneavoastră, când din cauza unei neatenţii sau grabe un pieton se loveşte de un alt pieton, lucrurile se rezolvă uşor: un "pardon" şi gata! Nu în acelaşi mod decurg însă treburile când pietonul este lovit de un autovehicul. În cel mai fericit caz, spital, în cel mai nefast...

Ca să n-ajungem într-o astfel de postură, este necesar să învăţăm să circulăm. Da! Să învăţăm. Cu cât mai din timp, cu atât mai bine! Nici ca pieton, în epoca noastră, nu poţi folosi strada fără să te expui unor pericole, dacă nu cunoşti şi nu respecţi anumite reguli. Iată dezideratul ce-l urmăreşte şcoala în cee ce numim educaţia rutieră a copiilor, acţiune cu multiple forme şi procedee, un rol însemnat revenind în acest context, patrulelor şcolare de circulaţie. Acestor patrule le este dedicat documentarul "Paleta de aur", regizor: Alexandra Irimia, studioul "Alexandru Sahia".

Un documentar ce reuşeşte să se adreseze, deopotrivă, celor mici şi celor mari, în pofida subiectului "de profil" - lucru firesc - şi al structurii cam eterogene, cu valenţe nu întotdeauna suficient delimitate între popularizare şi instruire, demonstraţie şi expunere, scop şi mijloace. În ansamblu, domină pozitivul, utilul, efectul. Emoţionante pentru noi, maturii, şi tentante pentru cei mici, sunt chipurile uşor încordate ale copiilor în uniformele lor "de serviciu", pătrunşi de însemnătatea posturii, executând cu conştiinciozitate şi seriozitate importanta misiune de a dirija traversarea colegilor lor, permiţându-le să treacă strada doar când nu e pericol. Adică atunci când nu vin maşinile. Ori s-au oprit să le dea prioritate. O joacă de-a circulaţia, dacă vreţi, dar o joacă ce place şi este folositoare nu numai copiilor, ci în egală măsură şi nouă oamenilor mari. Care şofer, adică, nu se conformează gestului gingaş cu paleta-i miniaturală: "Atenţie, trec copii!"

Care pieton/ - mai ales dacă e părinte - nu se simte mişcat văzând "la lucru" patrulele şcolare de circulaţie, dirijorii, pentru câteva minute, ai celor care merg pe jos, şi într-un fel al celor aflaţi la volan? Ne supunem cu plăcere copiilor cu paleta "stop", cu mânecare, centură şi diagonală albe, înţelegând că purtarea nostră este cel mai eficient procedeu didactic în sădirea respectului în sufletul copiilor faţă de rânduielile circulaţiei, pro­tejându-i astfel de pericolele încălcării acestor rânduieli.

Impulsionate de dorinţa de a fi cea mai bună dintre cele mai bune, patrulele şcolare din întreaga ţară, conduse cu dragoste de cadrele didactice şi îndrumate îndeaproape de adevăraţii agenţi de circulaţie, participă la un concurs anual, cu faze pe clasă, şcoală. Localitate, judeţ, iar finala se ţine vara, în timpul vacanţei, într-o mare tabără pionierească, concurenţii având de susţinut - după cum ne-o arată şi filmul - numeroase, variate şi dificile probe: de cunoaştere a regulilor de circulaţie, de dirijare, de trecut obstacole cu bicicleta etc., etc.
Trofeul "Paleta de aur" îl obţine patrula cu cel mai ridicat punctaj. Iar toamna, după deschiderea anului şcolar, concursul se reia. Cu noi speranţe, cu noi ambiţii şi cu noi participanţi de la sate şi oraşe, animaţi, ca şi în anii precedenţi, de aceeaşi
nobilă pasiune şi mobilizator ţel: toţi copiii, model de conduită în circulaţie!
Gheorghe Ene - Cinema, nr. 8/1989