PETRECEREA
● Scenariul: Paul Everac
● Regia: Daniel Bărbulescu
● Producţia: Casa de filme 4
● Deviz estimativ: 3 milioane lei
Comedie cinematografică, ai cărei protagonişti principali sunt trei ti­neri: Pavel - tehnician la o întreprin­de­re, Tache - student, şi Bogdan - electrician la un centru de reparaţii. Ei fac parte din categoria acelor tineri care ţin să pară mai grozavi decât sunt în realitate şi care în acest scop încearcă să disimuleze lipsa de maturitate şi de experienţă prin atitudini degajate, aplomb, gesturi îndrăzneţe. Câş­ti­gând un premiu la Pronosport, Tache îşi invită prietenii - într-un acces de mărinimie - să petreacă o seară la un restaurant de lux. Imediat îşi dă seama că va trebui să plătească o mulţime de bani cărora le-ar putea da destinaţii mult mai chibzuite.
Orgoliul îl împiedică să revină asupra invitaţiei. Recurge în schimb la o stratagemă: întrucât la restaurantul unde vor merge se dansează, fiecare trebuie să vină cu o fată care, ţinând seama de rangul localului, trebuie să fie prezentabilă, elegantă, cu o educaţie aleasă. Fără această con­diţie, invitaţia lui nu mai este va­la­bilă. Ceilalţi doi acceptă condiţia - evident fără acoperire - pentru a nu părea că n-ar fi în stare să aibă asemenea prietene. Mai mult, lăsându-se purtat de fantezie, Pavel afirmă că prietena lui va fi, cu siguranţă, cea mai frumoasă şi mai plăcută, ceea ce ceilalţi doi nu vor să admită. Intuind că nici Pavel, nici Bogdan nu pot avea asemenea prietene care să rivalizeze cu o colegă de-a sa de la facultate (de care era sigur că, invitată la o seară de dans, nu avea să-l refuze), Tache îi determină să accepte o prinsoare: cine va veni fără parteneră sau cu una ştearsă, banală va trebui să plătească toate spezele petrecerii.
Pentru Pavel şi Bogdan încep zile grele. Încercările lor de a găsi o fată "ultra" printre prietenele lor sau cunoştinţele noi la care apelează dau greş rând pe rând. (...) Întâmplări pline de umor, dar şi de învăţăminte îi vor convinge pe toţi trei că părerile subiective, aparenţele înşelătoare, fanteziile gratuite nu ajută la nimic într-o societate care cultivă şi pre­ţu­ieş­te valorile autentice. În cele din ur­mă vor câştiga prietenia şi afec­ţiunea unor fete frumoase, dar nu pentru că au ştiut să se dea "mari" sau pentru ca să câştige o prinsoare puerilă, ci pentru că fetele - mai precoce şi mai realiste - i-au pus în situaţia de a demonstra practic că au calităţi reale şi pentru că aceşti băieţi buni, dar cu lipsuri, s-au îndrăgostit de-a binelea de ele.



UŞI DESCHISE
● Scenariul: Ion Băieşu
● Regia: Dumitru Dinulescu
● Producţia: Casa de filme 4
● Deviz estimativ: 3 milioane lei
Filmul îşi propune să înfăţişeze portretele unor oameni ai zilelor noastre pe fundalul unor în­tâm­plări obişnuite, lipsite de elemente extraordinare, dar pline de semnificaţii pentru profilul moral al membrilor săi. Personajul central al filmului, un zootehnician, este trimis la Bucureşti în interes de serviciu. Deplasarea îi prilejuieşte un contact cu impresionantele mărturii ale transformării Bucureştiului într-o metropolă modernă, pe măsura măreţiei actualei  epoci de dezvoltare a patriei.
Aflându-se în Capitală, Vasile doreşte să rezolve şi unele probleme personale. Vrea să-şi înscrie fiul la o şcoală de electronică, în care să capete calificarea de depanator de televizoare, meserie pentru care are o consideraţie aparte, şi să-şi viziteze vărul, fost tovarăş de joacă din copilărie. Dacă problemele de serviciu le rezolvă normal, fără nici o dificultate, fiind primit cu solicitudine de forurile cărora li se adresează, în problemele de interes personal intervin numeroase surprize. Vărul său, scriitorul, prins de multiple obligaţii, aflat într-o acută lipsă de inspiraţie, presat de termenele în­scri­se în agendele editurilor şi redacţiilor la care colaborează, nu se arată atât de bucuros şi săritor faţă de musafirul sosit pe neaşteptate, ceea ce dă loc unei suite de în­tâm­plări comice care pun în contrast fi­rile şi mentalităţile diferite ale celor doi veri. (...) La secretariatul şcolii află însă că sunt admişi la înscriere numai copiii care domiciliază în Bucureşti. Deruta lui Vasile va fi sporită de optimismul gratuit al unei cunoştinţe, care consideră că problema ar fi rezolvabilă cu un pic de bunăvoinţă din partea şcolii. Sfaturile pe care le primeşte în acest sens sunt însă de natură să încâlcească iţele.
În limpezirea lucrurilor, un rol important vor avea alte două personaje, Leonte, muncitor pe unul dintre marile şantiere ale Capitalei, om dintr-o bucată, de mare corectitudine şi omenie, şi Virgil, un tânăr onest, săritor, de o deosebită puritate sufletească. În final, Vasile va afla că o şcoală de electronică funcţi­o­nează chiar în judeţul său. Ajuns acasă, Vasile are o surpriză. Fiul lui s-a înscris la liceul agricol din comună pentru a se face zootehnist, meseria tatălui său.
Arhivele Naţionale, Fond CC al PCR - Secţia Propagandă şi Agitaţie, dos. nr. 124/1989