În dimineaţa zilei de 21.12.1989, înaintea deschiderii mitingului, într-o şedinţă operativă la sala mică din CC Nicolae Ceauşescu a informat că va anunţa indemnizaţii băneşti şi va denunţa ac­ţi­u­ni­le huliganice de la Timişoara.

După cuvântarea sa, cinci reprezentanţi ai muncitorilor urmau să ia, la rândul lor, atitudine. Aşa s-a des­fă­şu­rat "regia". Numai că degringolada declanşată la a doua intervenţie a lui Ceauşescu, de final, nu mai fusese prevăzută. Mitingul "oamenilor muncii" se transforma­se într-o de­mon­straţie anti­cea­u­şistă!

Numeroşi martori confirmă zgomotul insuportabil echivalent cu cel produs de formaţii de avioane, elicoptere sau tancuri, care iniţial a provenit dintr-o sursă de bruiaj  am­pli­ficată la maximum prin difuzoare.

Panica produsă s-a datorat, după afirmaţiile unor participanţi, nu atât zgomotului, ci existenţei unei senzaţii fizice de spaimă atât de puternică încât lăsa impresia unei treceri în inconştient, în timp ce în urechi răsuna un uruit insuportabil.

În acest sens, col. Goran, şeful Securităţii capitalei, declara: "... simţeai o presiune în atmosferă... Se simţea o teamă, o aşteptare a unei explozii...".

Asemenea trăiri pot fi provocate, după afirmaţiile unor specialişti, de emiterea la intensitate crescută a unor unde de joasă frecvenţă sub pra­gul audibilului. După unele de­cla­ra­ţii rezultă că, pe laturile exterioare ale mulţimii dinspre Hotelul Negoiu şi în zona Hotelului Bucureşti, au apărut două maşini ARO din care au coborât persoane înar­mate cu bâte, care au penetrat fără oprelişti cordonul exterior de pro­tec­ţie şi au început să îi lovească pe manifestanţi provocând panică.

Penetrarea coloanelor ridică semne de întrebare asupra atitudinii unor cadre de conducere din Ministerul de Inter­ne ce asigurau protecţia în zona res­pec­tivă. Cum de au fost lăsaţi să treacă aceşti bătăuşi dacă erau necunoscuţi? Un alt aspect se referă la unii purtători de lozinci care au scos lozincile şi cu cozile din lemn având vârfuri ascuţite, atipice pentru aşa ceva, au început să îi înţepe pe cei din jur strigând "Fugiţi, că ne omoa­ră!", "Vin tancurile!" ţipând şi hui­du­ind. Bubuiturile auzite erau pro­dusul unor explozii de petarde sau spar­gerea unor becuri.

Potrivit informaţiilor primite de la oamenii săi, existenţi în mulţime, col. Goran declara: "... Au scos din steaguri coada, care avea trei ţepuşe şi cu alea împungeau femeile în fund şi ţipau şi vuia Piaţa..." Deturnarea mitingului a continuat cu apariţia în principalele puncte ale centrului capitalei (zona Cişmigiu-CCA-Piaţa Universităţii; zona Str. Oneşti-Scala; zona Piaţa Romană), a unor grupuri de manifestanţi care scandau lozinci anti­cea­u­şis­te şi cereau mulţimii să li se alăture. Se afirmă, conform raportului SRI, că printre aceştia se aflau şi persoane sosite special de la Timişoara, pentru această acţiune. În acest sens comisia nu deţine dovezi certe.

Este interesant că supravegeherea desfăşurării mitingului de către MI nu s-a realizat conform tipicului, mul­te cadre de securitate fiind amplasate în primul rând al participanţilor pentru a-l proteja pe Ceauşescu, astfel că aceştia nu numai că nu au putut interveni, dar nici măcar nu au văzut ceea ce s-a întâmplat în spatele lor, bineînţeles cu excepţia celor aflaţi împrăştiaţi cu misiuni de suprave­ghere în mijlocul mulţimii.

Forţele de protecţie ale mitingului nu au fost numeroase, fiind amplificate abia după compromiterea acestuia. (...) S-au efectuat arestări din rândul civililor. Conform datelor deţinute de Procuratura Militară Bu­cu­reşti la manifestaţia din 21.12.1989 s-au înregistrat 49 decese, 463 persoa­ne rănite şi 698 prsoane reţinute. În ce priveşte numărul persoanelor rănite, precizăm că acesta este mai mare, cifra de 463 referindu-se exclusiv la cei care posedă acte medicale, de asemenea, 15 persoane au fost rănite cu prilejul busculadei create la mitingul organizat de  Nicolae Ceauşescu. (Declaraţia procuror Pantea Vasile pag. 15-18).

Din rapoartele primite de la comandanţii de unităţi rezultă că militarii nu au tras direct în manifestanţi... Sunt evidente declaraţiile mr. Amăriucăi Dorel: "Am plecat, i-am raportat ministrului şi mi-a spus în mod cert: Nu vă apropiaţi voi de linia întâi. Rămâneţi aşa cum sunteţi acum şi dă-le încă o dată ordin, să nu tragă decât dacă sunteţi atacaţi şi numai în sus. A spus asta de mai multe ori". Declaraţii similiare au fost făcute şi de ofiţerii însoţitori ai Ministrului Apărării Naţionale. (...)

Din declaraţia col. Pârcălăbescu Corneliu rezultă că "în seara zilei de 21.12.1989 orele 21.00-21.30 au fost chemaţi la Nicolae Ceauşescu gl. Milea, Postelnicu, Vlad unde au fost apostrofaţi că au acţionat defectuos în reprimarea demonstranţilor de la Hotelul Intercontinental. În această perioadă se dăduse ordin din partea fostului prim secretar PCR al Capitalei Barbu Petrescu să se constituie un detaşament de 5.000 luptători din gărzile patriotice pentru a putea interveni la unele obiective din Capitală.

În acest sens s-au dat dispoziţiuni către statul major al gărzilor patriotice al municipiului Bucureşti şi statele majore de sectoare. Din cei 5.000 luptători planificaţi nu s-a reuşit a se grupa decât aproximativ 300, mulţi dintre aceştia fiind ei înşişi manifestanţi. Deci, cu efective reduse, găsite prin întreprinderi, însoţite de ofiţeri din statele majore din sectoare, subunităţile de gărzi patriotice au fost îndrumate către diferite obiective din capitală.

De menţionat că efectivele respective nu au acţionat în cadrul dispozitivelor militare existente şi nici într-un alt mod pentru împrăştiera demonstranţilor. Majoritatea subunităţilor nu au coborât din autobuze, iar unele nu au ajuns pur şi simplu la locurile indicate. Luptătorii din subunităţile de gărzi patriotice nu aveau asupra lor armament sau muniţii, iar unii dintre ei primiseră pentru autoapărare lopeţi (cozi de lopeţi) mici de infanterie. În cadrul sectoarelor 5 şi 6 s-a asigurat câte o lopată mică, la 4-5 luptători.

Parte din subunităţi au ajuns totuşi la Sala Dalles, dar luptătorii nu au fost integraţi în dispozitivul de împrăştiere a manifestanţilor, staţionând în autobuze pe partea dreaptă a Bulevardului Nicolae Bălcescu până în ziua de 22.12.1989, ora 01:00, când s-a ordonat retragerea lor în întreprinderi. De menţionat că unii luptători, de exemplu din compania de gărzi patriotice de la IMAS, s-au dezbrăcat de ţinuta specifică şi s-au alăturat revoluţionarilor". (Dosar GP, pag. 120).

În după-amiaza aceleiaşi zile (21.12.1989) a fost lansat zvonul potri­vit căruia "mai mulţi scutieri aflaţi în dispozitiv în Piaţa Romană au fost înjunghiaţi de revoluţionari cu şurubelniţe". Acest zvon, deşi nu a fost confirmat, a avut darul de a determina intervenţia violentă a colegilor lor din alte zone care practic nu au mai putut fi stăpâniţi şi care au agresat fără discernământ tot ce prindeau, cei reţinuţi erau bătuţi violent, târâţi şi obligaţi să se culce unii peste alţii.

În acest timp, în dreptul Hotelului Intercontinental, un grup de tineri agitaţi, urcaţi pe un TAB părăsit de echipaj şi cucerit de aceştia, desfăşurau nestingheriţi acţiuni agitatorii fără a face obiectul atenţiei subunităţilor de scutieri sau a tirurilor lunetiştilor din zonă.

Acţiunile Departamentului Securităţii Statului ridică nenumărate semne de întrebare. Lipsa gl. Vlad ce se găsea în sediul Comitetului Central impunea preluarea conducerii instituţiei de către înlocuitorul său sau adjunctul său, gl. Bucurescu Geanu. Acesta conform relatării unor persoane din subordine, refuza să răspundă la telefon, să dea vreun ordin sau indicaţie, cu privire la acţiunile ce trebuiau desfăşurate de subordonaţi. A lăsat totul la liberul arbitru al subordonaţilor. Fiecare trebuia să se orienteze şi să acţioneze conform bunului său plac sau să aplice cu rigurozitate sarcinile ce le avea de îndeplinit conform planului.

De asemenea, este o enigmă şi comportarea şefului Securităţii mun. Bucureşti, col. (r) Goran Gheorghe, care în cursul nopţii de 21/22.12.1989 a părăsit unitatea fără a da vreun ordin sau a lăsa înlocuitor la comandă, reapărând la serviciu în ziua de 25.12.1989 când situaţia aproape se calmase. Acesta declara cu seninătate: "... La orele 10:00 am părăsit unitatea şi am spus ofiţerului de serviciu... Plec să nu primesc nici un fel de ordin nenorocit..." şi s-a dus în Cişmigiu "... când am văzut care este situaţia, scăpasem de sub control toată activitatea" (declaraţie Goran Gh., pag. 18-19). Este interesant fiindcă toţi  foştii săi şefi, după propriile afirmaţii, dădeau numai ordine favorabile revoluţiei.

La orele 22:00 (21.12.1989) Academia Militară a primit ordin de la Ministrul Apărării Naţionale să trimită la se­diul CC al PCR două detaşamente de cadre şi ofiţeri elevi înarmaţi. La orele 22:45 un efectiv de 784 ofiţeri din Academia Militară, îmbarcaţi în autobuze, au ajuns în faţa sediului CC al PCR. Iniţial, au primit misiunea de a participa, ca rezervă pentru forţele existente pe traseul Piaţa Romană-Universitate, iar în final au ocupat un dispozitiv de blocare la Intercontinental, înapoia militarilor din subordinea Mr. Amăriucăi Dorel.

Spre orele 23:30 (21.12.1989) circa 400 ofiţeri elevi au fost trimişi în sprijin la sediul CC al PCR.
În această perioadă pe Bulevardul Magheru, N. Bălcescu şi în special în zonele Piaţa Romană, Intercontinental-Universitate, precum şi pe căile de acces spre sediul CC al  PCR grupuri mari de manifestanţi blocau circulaţia pe carosabil, strigau lozinci anticeauşiste şi chemau locuitorii capitalei la acţiune.

La Intercontinental a fost ridicată o baricadă. Între rândurile de scutieri aflaţi în conflict cu manifestanţii şi rândurile militarilor erau spaţii în care se agitau persoane îmbrăcate civil, acţionând asupra demonstranţilor, reţinând persoane pe care le brutalizau şi le urcau în autocamioane. Iată cum relatează lt. maj. Neacşu Simion: "Când manifestanţii au dat foc la baricadă, au venit 30-40 persoane în civil, cu pistoale mitralieră scurte, s-au dus în prima linie apoi s-au risipit în zona în care se  afla mulţimea.

Gl. Milea Vasile se afla printre noi chiar în primul rând al soldaţilor, adică la 15-20 metri de cordonul scutierilor. A dat din nou ordin să nu tragem în populaţie, apoi a chemat un transportor să împingă baricada". Lt. Nae Dorel declară: "Manifestanţii au ridicat în faţa noastră o baricadă din două basculante, două maşini ARO sau dubiţe, mi-e greu să precizez, scaune şi alte obiecte luate de la Intercontinental şi de la Dunărea. Cred că tot ei, manifestanţii au dat foc baricadei. Evident, pentru a opri înaintarea cordoanelor".

Din declaraţia revoluţionarului Dan Iosif, prezent în zonă, rezultă: "... Încercarea de a rupe baricada cu un TAB nu a reuşit, s-a aruncat cu sticle Molotov, cu acest prilej a luat foc camionul şi ca urmare a motorinei ce se vărsase pe jos... În continuare au început să apară sticle Molotov, dar nu pot să bag mâna în foc că cei care le-au fabricat erau tot aşa puri cum eram noi... Când mă gândesc şi privesc ce a fost nu aş putea să spun că acei oameni erau simpli muncitori sau elevi..." (Declaraţie pag. 7).
Raportul Comisiei senatoriale privind acţiunile desfăşurate în revoluţia din decembrie 1989, vol. I, p. 162-181